Ventilatia nu este intotdeauna realizata corect si acest lucru poate insemna ca, vehiculand acelasi debit de aer in doua incaperi similare ca volum si format, una dintre incaperi ar putea avea un aer de calitate mai buna deoarece este mai bine ventilata decat celalalta.
Eficienta ventilatiei, conform Vortice, este definita prin capacitatea unui sistem de ventilatie de a elimina poluantii dintr-o zona delimitata. Prin urmare, un sistem de ventilare foarte eficient poate asigura calitatea aerului cu un debit de aer mai mic decat al unui sistem mai putin eficient.

Eficienta ventilatiei depinde de anumiti factori cum ar fi:

  • caracteristicile sistemului
  • caracteristicile si pozitia gurilor de ventilatie
  • tipul incaperii

Eficienta este cuantificata ca fiind un parametru non-dimensional: daca acest parametru este subunitar(<1) este posibila formarea "bulelor" de aer in zona ventilata, in aceste “bule”  numarul de schimburi orare fiind inferior cerintelor de proiectare.

Cu cat este mai mare aceasta valoare , cu atat este mai eficient sistemul. In plus, un sistem eficient garanteaza circulatia uniforma a aerului in intreaga zona ventilata.

 Atunci cand se utilizeaza elemente de difuzare a aerului speciale, valoarea eficientei poate depasi 1. Aceasta inseamna ca sistemele sunt deosebit de eficiente si ca debitul total de aer poate fi redus, asigurand totodata un numar de schimburi de aer optim si prevenind totodata supradimensionarea generatoare de costuri inutile, a sistemelor de ventilatie.

Sistemele de ventilatie pot fi impartite in doua categorii:

1. Sisteme de ventilatie rezidentiale

2. Sisteme de ventilatie industriale

Factorul cheie este intotdeauna debitul de aer respectiv cantitatea de aer ce urmeaza sa fie extrasa din sau introdusa intr-o incapere, intr-un anumit interval de timp. Debitul de aer este exprimat uzual in m3/h sau m3/s sau l/s.

 

Alegerea unui ventilator se bazeaza pe urmatoarele informatii:

  • tipul incaperii: rezidential, comercial sau industrial;
  • volumul incaperii;
  • tipul si caracteristicile fluxului de aer ce urmeaza a fi vehiculat: aer curat, aer+praf, fluxuri particulare de aer;
  • tipul de configuratie a sistemului de ventilatie: montaj pe perete cu refulare in conducte, montaj pe perete cu evacuare directa la exterior, montaj pe ferestre, ventilatoare specifice pentru conducte lungi, sisteme pentru unitati centralizate;
  • pozitionarea gurilor de introducere si de evacuare a aerului;
  • conditii speciale: temperatura, umiditate;
  • debitul de aer si presiunea necesara;
  • nivelul de zgomot;
  • alimentare electrica: monofazata, trifazata.

 

TIPURI DE VENTILATIE

1. Ventilatia naturala

Cladirile sunt ventilate in mod natural prin intermediul unor deschideri in acoperis: cosuri, ferestre sau deschideri care utilizeaza acelasi efect ca al cosului de fum, prin diferente de temperatura si presiune, etc.

In cladirile vechi, neetanseitatile din jurul ferestrelor si usilor au oferit un anumit grad de circulatie a aerului. Cladirile noi de astazi sunt prevazute cu ferestre si usi mai eficiente, cu etansari mai stricte, avand un grad ridicat de izolare termica.

Cea mai utilizata abordare este aceea de a deschide pur si simplu ferestrele; acest lucru va fi cu atat mai eficient daca ferestrele sunt situate pe pereti opusi ai camerei. Doar cateva minute pot fi suficiente pentru a asigura o buna ventilare. Efectul de cos de fum este un sistem avantajos de ventilatie naturala. Atata timp cat exista o ventilatie continua, tot ceea ce este necesar este prevederea unui orificiu extern de admisie  si asigurarea trecerii aerului dintr-o camera in alta. Aerul este introdus prin acesta si este evacuat prin cos.

In anumite conditii, fluxul de aer se poate inversa si in acest caz ar trebui instalat un ventilator centralizat. In cladirile industriale, schimbul de aer poate fi gestionat prin montarea unor ventilatoare pe acoperis, actionate manual sau automat.

2. Ventilatia mecanica

Pentru a asigura un bun control al fluxului de aer – in situatiile in care nu exista ventilatie naturala - poate fi proiectat un sistem mecanic de aerisire astfel incat sa fie asigurate fluxurile adecvate de ventilatie. In astfel de sisteme, debitul de aer este furnizat de unul sau mai multe ventilatoare. Exista doua sisteme, unul ce presupune folosirea conductelor si cel fara conducte. Cel fara coducte consta in pozitionarea unuia sau a mai multor ventilatoare de evacuare in pereti  sau ferestre. Un exemplu simplu al unui system de ventilare ar fi montarea unuia sau a mai multor ventilatoare de evacuare si o serie de deschideri care ar permite circulatia aerului liber in incapere. Pozitionarea si marimea deschiderilor trebuie sa fie potrivite pentru a asigura un debit uniform si sufficient de distributie a aerului. Aceste deschideri pot fi inlocuite cu ventilatoare de introducere, de obicei montate pe peretii opusi ventilatoarelor de evacuare. Aceasta este o solutie foarte obisnuita in mediile industriale.

In unele cazuri, ventilatoarele nu pot fi montate pe perete: in acest caz, tubulatura sau canalele de distributie a aerului sunt utilizate pentru a transporta aerul catre grilele de aspiratie sau refulare. In mediile rezidentiale si comerciale, sistemele de ventilatie prin tubulaturi sunt de preferat deoarece ventilatoarele se pot pozitiona la o anumita distanta fata de locatari, eliminand astfel zgomote suplimentare.

Ventilatia mecanica poate fi impartita in sisteme cu un singur flux sau cu dublu flux de aer. 

Un singur flux: Extractie

Sistemele de acest tip extrag aerul din incapere si il transporta spre exterior (in general prin acoperis) prin conducte. Ventilatorul extractor este de obicei pozitionat la o anumita distanta fata de incaperea pe care o deserveste. Aerul circula prin intermediul gurilor de ventilatie prin peretii perimetrati sau prin usi si ferestre. Uneori, aceste guri de ventilatie sunt pozitionate in spatele radiatoarelor, astfel incat aerul introdus sa se incalzeasca usor inainte de a intra in incapere.

Daca este necesar un sistem de ventilatie, este esential ca toate usile interne sa fie prevazute cu grile de transfer care sa permita trecerea aerului. Grilele trebuie dimensionate astfel incat sa nu permita pierderi excesive de energie termica si viteze de aer mai mari de 1 m/s.

Intr-un context rezidential, extractia este folosita de obicei in zone umede (bucatarii, bai, spalatorii etc.), in timp ce aerul proaspat este livrat in camerele de zi si dormitoare.

In cladirile de birouri, aerul proaspat este livrat in birouri, in timp ce extractia se face din coridoare prin grile de tavan conectate prin conducte spre exterior; canalele pot fi conduse spre acoperis, unde se afla de obicei si ventilatoarele.

Flux dublu: introducerea si evacuarea aerului

In cazul unui sistem cu flux dublu, atat extractia cat si introducerea aerului in zonele de ventilat sunt mecanice. Extractia este aceeasi ca si pentru sistemele cu un singur flux. Extractia si introducerea aerului  se poate realiza prin canale si guri de aerisire prin circuite separate. Fluxurile de introducere si extractie sunt coordonate de un controller. In sistemele mai complexe, aerul proaspat poate fi tratat inainte de a fi livrat in incapere prin filtrare, racire sau incalzire, umidificare sau dezumidificare. Sistemele cu flux dublu permit de asemenea utilizarea schimbatoarelor de caldura pentru recuperarea energiei termice din extractie.

Un recuperator de caldura este incadrat aici. Pe o parte evacueaza aerul viciat din incapere, pe alta parte introduce aer proaspat, fara ca cele doua fluxuri de aer sa se intersecteze.