Confortul termic al spatiilor in care traim

Scopul unui sistem de ventilatie este de a realiza conditii ambientale cat mai apropiate conditiilor de confort termic cerute de beneficiar.

Elementele principale care determina starea de confort termic in cladiri sunt:

• temperatura;

• umiditatea;

• viteza aerului;

• calitatea aerului.

Exista apoi alte elemente, cum ar fi nivelul de zgomot, lumina, culorile, care pot fi controlate: cu cat este mai mare numarul parametrilor care pot fi controlati, cu atat conditiile de confort pot fi mai bune.

Scopul unei instalatii de ventilare este acela de a realiza conditiile optime cerute de beneficiar iar abilitatea proiectantului este aceea de a utiliza accesorii, sisteme de reglare, ventilatoare, si de a alege tipul de instalatie (unitate de ventilatie cu recuperator de caldura, vrv, aer conditionat, echipamente de tratare aer etc) care se adapteaza cel mai bine la exigentele clientului si sunt dimensionate corect pentru spatiu; toate acestea la pretul cel mai convenabil.

In continuare sunt explicate marimile termo-higrometrice necesare obtinerii conditiilor optime de trai.

TEMPERATURA

Intervalul de temperatura ideal pentru obtinerea conditiilor optime este de la 19°C pana la 24°C. Temperaturi indicate sunt dupa cum urmeaza:

Iarna: 19°C - 23°C

Vara: 20°C - 24°C

Corpul uman schimba caldura cu mediul ambiant atat prin convectie (iata de ce este importanta temperatura aerului care il inconjoara) cat si prin radiatie (iar aceasta depinde de temperatura peretilor din vecinatate). Aceste doua actiuni trebuie luate in considerare pentru efectuarea unui calcul corect al sarcinii termice, adica aportul de caldura necesar ambientului pentru obtinerea confortului termic. Sa examinam necesarul termic pentru aerul proaspat care trebuie introdus in localuri aglomerate, caz foarte interesant pentru analizarea bilantului termic total, adica totalul aporturilor de caldura din ambient. Cu toate acestea, inainte de a dimensiona instalatia, este importanta analiza gradului de aglomerare in functie de ora zilei si modularea cantitatii de aer proaspat in functie de acest parametru. Daca se analizeaza diverse diagrame de sarcina, se poate constata ca exista diferite tipuri de distributie in functie de destinatia localului.

Sarcina termica variaza in functie de tipul localului si de ora. In figura sunt reprezentate trei exemple de sarcina termica: un bar, un restaurant si un magazin. Analizand cele trei grafice se vede ca sarcinile maxime apar la ore diferite.

UMIDITATEA RELATIVA

Valoarea ideala pentru acest parametru este cuprinsa intre 40% si 60%; sub 40% se constata uscarea gurii si a pielii; peste 60% apar senzatii de greutate, dureri de cap si piele lipicioasa. Este de evidentiat ca deja aproape de limitele acestor valori, UR=40% si UR=60%, apar starile de disconfort.

De aceea este important de respectat intotdeauna aceasta conditie:

40% < UR < 60%

VITEZA AERULUI

Controlul acestui element principal este incredintat in exclusivitate proiectantului, fundamentale fiind tipologia echipamentelor de refulare si aspiratie ale aerului si mai ales pozitionarea lor. Se considera normal un flux de aer care atinge corpul uman cu o viteza de 0.5 – 1 m/s in timpul mersului si de 2 – 5 m/s in timpul alergarii. In cazul in care fluxul de aer soseste din lateral, viteza acestuia trebuie sa fie cuprinsa intre 0.1 – 0.15 m/s. Pentru a obtine aceste rezultate este absolut necesara cunoastrerea pozitiei persoanelor din incapere si a mobilierului, pentru a evita situatiile in care fluxul de aer poate deranja ocupantii sau poate fi blocat de mobilier sau pereti. Procesul logic pe care un proiectant trebuie sa-l urmareasca pentru optimizarea circulatiei aerului intr-un local este urmatorul:

• identificarea zonelor de stationare (locuri unde persoanele stau pe loc);
• identificarea pozitiei persoanelor din zonele de stationare (fig. 2);
• identificarea zonelor de tranzit de persoane;
• alegerea echipamentelor de introducere/evacuare ale aerului (ventilatoare, anemostate etc);
• controlul traiectoriei aerului care sa nu interfereze cu zonele de stationare (fig. 1);
• verificarea eventualelor viteze ale aerului in zona de stationare.

Fluxul de aer nu trebuie directionat (pe cat posibil) catre spatele persoanelor care petrec multe ore sezand in aceeasi pozitie. Unde nu este posibil acest lucru, este mai bine ca persoanele sa fie ocolite de jetul de aer.

CALITATEA AERULUI

Definirea calitatii aerului din interiorul unui ambient inchis, adica perceptia de catre ocupanti a calitatii aerului pe care il respira, este o problema foarte complexa, poate cea mai complexa dintre toate problemele ambientale.

In mediul inconjurator se gasesc un numar foarte mare de agenti poluanti care determina mii de noxe in forma gazoasa. Chiar si omul, care este elemental pentru care trebuie imbunatatita calitatea aerului, este o sursa de poluare, deoarece degaja caldura, vapori de apa, anhidride carbonice si consuma oxigen. Daca cererea de confort si igiena nu este verificata, ocupantii unei cladiri sau ai unui spatiu comercial pot manifesta numeroase simptome: dureri de cap, inrosiri ale ochilor, iritatii ale pielii etc.

Inainte de toate trebuie definit ce se intelege prin calitatea aerului si aici apar primele dificultati deoarece aerul este un amestec de diferite gaze care contin in suspensie particule solide de natura si dimensiuni foarte diferite: microbi, spori etc.

Compozitia aerului pe care il respiram se gaseste, pe scurt, in tabelul de mai jos:

Mai multe informatii despre calitatea aerului si compusii acestuia sunt disponibile in articolul nostru dedicat acestui subiect.